Pilda grădinarului și a buruienilor – Despre cum ne curățăm sufletul

Un tânăr s-a plâns duhovnicului său că, deși se roagă și merge la biserică, simte că în inima lui răsar mereu gânduri rele, invidie și porniri pătimașe: „Părinte, mă lupt degeaba! Sunt plin de răutate pe dinăuntru, nu mai am nicio șansă să fiu un creștin bun”. Bătrânul l-a dus în grădina mănăstirii și i-a arătat un strat de pământ unde abia răsăriseră câteva legume, dar care era plin de iarbă rea și mărăcini.

„Tată”, i-a spus bătrânul, „dacă eu smulg buruienile astăzi, crezi că ele nu vor mai crește niciodată?”. „Ba da, părinte, la prima ploaie vor ieși din nou”. „Și atunci, ar trebui să las grădina în paragină și să nu mai cultiv nimic?”. „Nu, părinte, trebuie plivită mereu, cu răbdare, ca să nu sufoci legumele”. „Vezi, maică? Exact așa este și cu sufletul omului. Inima noastră este o grădină. Păcatul strămoșesc și ispitele lumii vor face să răsară mereu buruienile gândurilor rele”.