Cei trei meșteri zidari – Despre cum perspectiva schimbă munca

Un drumeț trecea pe lângă un șantier uriaș și zgomotos unde se construia o mare catedrală. S-a apropiat de primul zidar, care era plin de praf, transpirat și bombănea întruna, trântind uneltele. Drumețul l-a întrebat: „Ce faci aici, meștere?”. „Nu vezi? Car pietrele astea grele și blestemate de dimineață până seara, îmi distrug spatele și sănătatea pentru câțiva bănuți amărâți!”, a răspuns el plin de ciudă.

Drumețul a mers la al doilea zidar, care muncea ceva mai calm, și i-a pus aceeași întrebare. „Zidesc un perete, tată. Îmi fac treaba cât mai drept și corect ca să-mi pot hrăni familia și să-mi iau salariul la sfârșitul lunii”. S-a apropiat apoi de al treilea zidar, care deși făcea exact aceeași muncă grea, avea chipul senin, zâmbea și fredona încet un imn bisericesc. „Dar tu ce faci aici, frate?”. Meșterul a ridicat privirea spre cer, cu ochii strălucind de bucurie, și a spus: „O, părinte, eu zidesc o casă sfântă pentru Slava lui Dumnezeu, unde mii de suflete își vor găsi mântuirea și iertarea!”.