Pilda celor trei sticle din izvor – Despre cum primim Sfânta Împărtășanie
Un preot bătrân a mers cu ucenicii săi la un izvor curat de munte și a adus trei sticle goale din sticlă transparentă. Prima sticlă era închisă ermetic cu un dop din ceară groasă; preotul a aruncat-o în mijlocul izvorului, dar sticla a rămas plutind la suprafață, complet goală în interior, apa neputând să pătrundă deloc prin dop. A doua sticlă era deschisă, dar era plină pe jumătate cu noroi și nisip murdar; apa a intrat, dar s-a transformat instantaneu într-o mizerie tulbure, de nebăut.
A treia sticlă era perfect curată, spălată bine la interior și deschisă; când preotul a scufundat-o în izvor, apa rece și dulce a umplut-o într-o secundă, făcând-o să strălucească în razele soarelui. Bătrânul le-a spus ucenicilor: „Aceasta este inima omului în fața Sfintelor Taine”.
Prima sticlă este omul mândru, care vine la biserică dar stă cu dopul egoismului pus pe inimă, refuzând să se spovedească. A doua sticlă este creștinul care se împărtășește pe fugă, fără o spovedanie curată, ducând în potir noroiul păcatelor nespuse; acesta își ia osândă, nu binecuvântare. A treia sticlă este omul smerit, spălat prin lacrimi de pocăință, care primește Trupul și Sângele lui Hristos cu frică și cu cutremur, umplându-se de har. Pregătește-ți bine vasul sufletului!
Doamne, curăță vasul sufletului meu prin Taina Spovedaniei și mă fă vrednic de primirea Sfintelor Tale Taine!
Conținut generat cu asistență AI.
Comentarii
0Se încarcă...