Pilda fântânii cu cumpănă și a robinetului – Despre efortul în credință
Un tânăr de la oraș s-a mutat la sat și s-a plâns preotului că viața duhovnicească cere prea multă osteneală: „Părinte, de ce trebuie să facem mătanii, să stăm ore în șir în picioare la slujbe și să citim atâtea rugăciuni? La oraș apăsam pe un robinet și curgea apa imediat. De ce la Dumnezeu totul se obține cu atâta trudă?”.
Bătrânul l-a dus în spatele bisericii, unde se afla o fântână veche cu cumpănă și lanț din fier. I-a dat o găleată mare și i-a spus: „Scoate apă, tată”. Tânărul a tras de cumpănă, s-a aplecat, a pus forță în brațe și, după câteva clipe de efort, a scos o apă rece, curată și dulce ca gheața. Bătrânul i-a șoptit: „Vezi, maică? Robinetul de la oraș se poate strica când se oprește curentul, iar apa lui e adesea plină de clor și stătută. Fântâna asta nu te lasă niciodată, dar cere să pui umărul”.
În viața spirituală, mulți vor un „Dumnezeu de la robinet”: vor minuni instantanee, binecuvântări fără post și iertare fără spovedanie și lacrimi. Confortul trupesc adoarme sufletul. Truda pe care o pui în genunchi, mișcarea trupului la mătanii și efortul de a te trezi duminica dimineața pentru Sfânta Liturghie sunt exact mișcările prin care cobori găleata inimii tale în adâncul harului. Ceea ce se obține fără efort se pierde fără regret. Pune umărul la mântuirea ta!
Doamne, alungă lenea și răsfățul din sufletul meu și dă-mi putere să mă ostenesc cu bucurie pe calea Ta!
Conținut generat cu asistență AI.
Comentarii
0Se încarcă...