Pilda fântânii astupate de bolovani – Despre cum ne blocăm harul în inimă
Un tânăr s-a plâns duhovnicului său că, deși citește zilnic cărți sfinte și merge la biserică, simte o uscăciune cumplită în suflet: „Părinte, sunt gol pe dinăuntru... Parcă rugăciunea mea se lovește de un zid și nu mai am nicio bucurie”. Bătrânul l-a luat de mână și l-a dus în spatele mănăstirii, unde se afla o fântână veche, din care nu mai curgea apă.
S-au aplecat amândoi peste colacul de piatră. În adânc, în loc de apă limpede, fântâna era plină până la jumătate cu bolovani mari, frunze uscate și crengi putrede aruncate de furtuni. Bătrânul i-a întins o lopată și i-a spus: „Vezi, tată? Izvorul din adâncul pământului e viu și vrea să urce la suprafață, dar bolovanii aceștia apasă pe el și nu-l lasă să respire. Până nu cobori în fântână să cureți mizeria, vei rămâne însetat”.
În viața de zi cu zi, fântâna este inima ta. Mulți creștini vor să simtă harul lui Dumnezeu, dar își țin sufletul blocat de „bolovanii” unor dușmănii vechi pe care nu vor să le ierte, de „frunzele” bârfei zilnice la gard și de noroiul păcatelor nespovedite de ani de zile. Vrei să ai pace? Mergi de urgență la scaunul de spovedanie! Curăță adâncul prin lacrimi de pocăință, aruncă pietrele mândriei și vei vedea cum apa vie a Duhului Sfânt va țâșni din nou, aducând rod în viața ta.
Doamne, ajută-mă să scot toți bolovanii păcatului din inima mea și revarsă peste mine apa Ta cea vie!
Conținut generat cu asistență AI.
Comentarii
0Se încarcă...