Pilda celor trei corăbii din port – Despre scopul călătoriei noastre

Într-un port mare de la marginea oceanului stăteau ancorate trei corăbii uriașe. Prima corabie era vopsită în culori vii, avea steaguri din mătase și era plină de călători care beau, cântau și petreceau, fără să le pese de hărți sau de direcție. A doua corabie era încărcată până la refuz cu saci de aur, mărfuri scumpe și pietre prețioase, fiind atât de grea încât linia apei trecea aproape de margine, riscând să se scufunde la primul val.

A treia corabie era simplă, curată, avea pânzele bine strânse, cârma verificată și un căpitan vigilent care privea permanent busola și cerul, pregătindu-se pentru marea traversare. O furtună cumplită a lovit portul la miezul nopții: prima corabie a fost izbită de stânci din cauza neatenției pelerinilor, a doua s-a scufundat sub greutatea aurului, iar singura care a ieșit cu bine în larg a fost a treia. Un bătrân preot le-a spus oamenilor: „Aceste trei corăbii sunt viețile noastre”.