Pilda nodului din frânghie – Despre cum ne blocăm în trecut

Un călător rătăcit a ajuns la chilia unui sihastru bătrân, plângând în hohote: „Părinte, nu mai pot trăi cu greutatea din suflet! Acum mulți ani am făcut o greșeală mare, am rănit pe cineva drag, iar de atunci simt că viața mea s-a oprit. Deși m-am spovedit și mi-am cerut iertare, gândul acelui eșec mă strânge de gât în fiecare zi și nu mă lasă să merg mai departe”.

Bătrânul avvă a ascultat în tăcere, a mers în spatele chiliei și a adus o bucată lungă de frânghie groasă. În mijlocul ei, a legat un nod strâns, noduros și complicat. I-a întins frânghia tânărului și i-a spus: „Tată, trage cu toată forța ta de capetele acestei frânghii și mergi înainte!”. Tânărul a tras, dar s-a oprit repede: „Părinte, pot să trag și să merg, dar nodul din mijloc rămâne tot acolo, strâns, și scurtează frânghia”. Bătrânul a luat înapoi sfoara, s-a așezat pe un scaun și, cu răbdare, a dezlegat nodul, întinzând frânghia perfect dreaptă: „Vezi, maică? Așa este și sufletul tău. Greșeala trecută a creat un nod în viața ta. Dumnezeu, prin spovedanie, a dezlegat nodul, dar tu continui să te uiți la locul unde a fost legat, strângându-ți singur inima de frică”.