Pilda celor trei candele din sfeșnic – Despre statornicia în credință
Într-un schit părăsit de la marginea unei păduri, pe sfânta masă din altar ardeau trei candele din sticlă. Prima candelă avea fitilul prea gros și plin de cenușă neagră; ardea cu o flacără mare, zgomotoasă, dar scotea un fum înecăcios care înnegrea icoanele, până când s-a stins singură din lipsă de ulei. A doua candelă avea untdelemnul amestecat cu apă stătută; flacăra ei pâlpâia speriată, pocnea din timp în timp și se stingea la cea mai mică adiere de vânt.
A treia candelă avea fitilul tăiat subțire, iar în interiorul ei se afla cel mai curat untdelemn de măsline. Ea ardea în tăcere deplină, cu o flacără dreaptă, galbenă și luminoasă, împrăștiind o lumină caldă în tot altarul. Un bătrân sihastru a privit-o și a șoptit: „Aceasta este inima creștinului statornic”.
Mulți oameni sunt ca prima candelă: au o credință zgomotoasă, plină de mândrie spirituală, dau sfaturi tuturor pe rețelele sociale, dar sufletul lor emite doar „fumul” bârfei și al judecății. Alții sunt ca a doua candelă: credința lor e amestecată cu frici pământești, superstiții și îndoieli, clătinându-se la prima boală sau lipsă materială. Fii ca a treia candelă! Curăță-ți fitilul conștiinței prin spovedanie, umple-ți inima cu rugăciunea tăcută și lasă lumina ta să ardă drept în fața lui Hristos!
Conținut generat cu asistență AI.
Comentarii
0Se încarcă...