Pilda olarului și a lutului crăpat – Despre cum ne reface Dumnezeu

Un ucenic a mers la duhovnicul său plângând, după ce căzuse din nou într-un păcat de care se lăsase de mult timp: „Părinte, sunt distrus! M-am prăbușit iarăși... Simt că sunt ca un vas de lut spart în mii de bucăți. Dumnezeu nu mai are ce să facă cu un om atât de stricat și de slab ca mine”.

Bătrânul l-a luat de mână și l-a dus în sat, la atelierul unui olar bătrân. Olarul lucra la roată un vas mare, frumos, dar din cauza unei mișcări greșite, lutul s-a prăbușit, devenind o grămadă urâtă și fără formă. Ucenicul a crezut că meșterul va arunca lutul la gunoi. Însă olarul a luat puțină apă, a frământat din nou aceeași grămadă de pământ și a pus-o înapoi pe roată. În câteva minute, sub ochii lor, a apărut un vas și mai frumos, mai zvelt și mai puternic decât primul. Bătrânul avvă s-a întors spre ucenic și i-a șoptit: „Ai văzut, tată? Olarul n-a aruncat lutul pentru că s-a stricat pe roată, ci l-a modelat din nou. Așa este și Dumnezeu cu noi”.