Pilda celor trei candele din altar – Despre cum ne păstrăm credința vie
Într-un schit ascuns în munte, pe sfânta masă din altar ardeau trei candele din sticlă colorată. Prima candelă avea fitilul prea gros și plin de cenușă; ardea cu o flacără mare, dar scotea un fum negru, înecăcios, care afuma icoanele din jur, până când s-a stins singură din lipsă de ulei. A doua candelă avea untdelemnul amestecat cu apă stătută; flacăra ei pâlpâia speriată, pocnea și se stingea la cea mai mică adiere de vânt.
A treia candelă avea fitilul tăiat subțire, iar în interiorul ei se afla cel mai curat untdelemn de măsline. Ea ardea în tăcere deplină, cu o flacără dreaptă, galbenă și luminoasă, împrăștiind o căldură caldă în tot altarul. Un bătrân sihastru a privit-o și a șoptit: „Aceasta este inima creștinului statornic”.
Mulți oameni sunt ca prima candelă: au o credință zgomotoasă, plină de mândrie, dau sfaturi tuturor pe internet, dar sufletul lor emite „fumul” bârfei și al judecății. Alții sunt ca a doua candelă: credința lor e amestecată cu îndoieli, superstiții și frici pământești, clătinându-se la prima boală. Fii ca a treia candelă! Curăță-ți fitilul conștiinței prin spovedanie, umple-ți inima cu untdelemnul rugăciunii tăcute și al faptelor bune și lasă lumina ta să ardă drept în fața lui Hristos!
Doamne Iisuse, aprinde candela sufletului meu cu focul Duhului Tău Cel Sfânt și nu lăsa să se stingă credința mea!
Conținut generat cu asistență AI.
Comentarii
0Se încarcă...