Pilda grămezii de grâu și a vântului – Despre cum ne cerne viața

Într-o toamnă, un țăran mândru a adunat pe aria de treierat o grămadă uriașă de spice. După ce le-a bătut bine, pe jos s-a format un amestec mare de boabe de grâu curat, pleavă uscată, praf și paie mărunte. Ucenicul său a spus speriat: „Părinte, e atâta mizerie și amestecătură aici, cum o să alegem grâul?”. Bătrânul a zâmbit, a luat o lopată mare din lemn și a așteptat să pornească vântul de seară.

Când vântul a început să bată cu putere, bătrânul a început să arunce amestecul sus în aer. Pleava cea ușoară, paiele și praful au fost luate de vânt instantaneu și împrăștiate prin curte, devenind un deșeu inutil. În schimb, boabele de grâu, grele, pline de miez și hrănitoare, cădeau direct înapoi pe pământ, formând o grămadă curată și aurie, gata pentru hambarele împărătești. Bătrânul i-a șoptit: „Aceasta este cernerea prin care trece sufletul omului”.