Pilda fântânii cu apă sărată și a izvorului ascuns – Despre bucuria lumii vs. bucuria în Hristos
Un călător însetat mergea prin soarele arzător al amiezii și a găsit la marginea drumului o fântână frumos amenajată, cu colac de piatră sculptată și lanț strălucitor. S-a bucurat, a coborât găleata și a băut cu lăcomie. Însă apa era extrem de sărată; pe moment i-a răcorit gura, dar după câteva minute setea i s-a îndoit, iar gura i s-a uscat și mai tare, lăsându-i un gust amar.
Mergând mai departe deznădăjduit, a găsit în pădure un izvor simplu, ascuns sub niște frunze și stânci umile. Apa țâșnea direct din piatră, era rece ca gheața și perfect dulce. A băut un singur pumn de apă și setea i-a pierit instantaneu, dându-i o putere uimitoare în tot trupul. Un sihastru care trecea pe acolo i-a spus: „Acestea sunt cele două bucurii pe care omul le caută pe pământ”.
Fântâna cu apă sărată reprezintă plăcerile acestei lumi, păcatele trupești, banii mulți și slava deșartă. Ele par dulci la început, dar cu cât guști mai mult din ele, cu atât sufletul tău devine mai însetat, mai gol și mai neliniștit, căzând în depresie. Izvorul cel ascuns este harul lui Dumnezeu, rugăciunea curată și viața în Biserică. Poate pare o cale umilă și grea la început, dar un singur strop de har îți umple inima de o pace și o bucurie pe care nicio avere din lume nu ți le poate oferi. Nu mai bea apă sărată! Caută Izvorul cel viu!
Doamne Iisuse, potolește setea sufletului meu cu apa cea vie a harului Tău și mă ferește de amăgirile acestei lumi!
Conținut generat cu asistență AI.
Comentarii
0Se încarcă...