Bătrânul și cărbunele aprins – Despre puterea prezenței la biserică
Un credincios de la sat a încetat brusc să mai vină duminica la Sfânta Liturghie, spunând tuturor că el se poate ruga la fel de bine și singur acasă, în camera lui, citind cărți. După câteva săptămâni, preotul paroh l-a vizitat într-o seară geroasă de iarnă. Omul l-a primit bucuros în casă, s-au așezat amândoi pe scaune lângă gura sobei unde ardeau cărbunii de lemn, dar preotul tăcea înțelept, fără să-i reproșeze nimic.
La un moment dat, părintele a luat cleștele din fier, a apucat un cărbune aprins, roșu și strălucitor din mijlocul focului și l-a pus singur, deoparte, pe marginea rece de piatră a vetrei. Cei doi au privit în tăcere deplină. În doar câteva minute, cărbunele izolat a încetat să mai lumineze, s-a înnegrit rapid și s-a răcit complet, devenind o bucată stearpă de cenușă, în timp ce jarul din sobă continua să ardă cu putere și să dea căldură.
Bătrânul a privit cărbunele stingher, a înțeles pe loc lecția, a izbucnit în lacrimi și i-a spus preotului: „Am înțeles, părinte... De duminică mă întorc la biserică”. Creștinul care se izolează, rupându-se de comunitatea bisericii și de Sfânta Liturghie, își pierde extrem de repede căldura credinței și se răcește spiritual. Avem nevoie unii de alții în biserică pentru a ne menține aprinși de dragostea lui Dumnezeu!
Doamne, ajută-mă să iubesc casa Ta și să nu lipsesc de la Sfânta Liturghie, unde se revarsă harul Tău!
Conținut generat cu asistență AI.
Comentarii
0Se încarcă...