Știați că numele de „Paște” provine din ebraicul Pesah, care înseamnă „trecere”, simbolizând trecerea de la moarte la viață și de pe pământ la cer?

Denumirea sărbătorii creștine a Paștelui, în limba română, își are originea în termenul ebraic "Pesah". Acest cuvânt, tradus literal prin "trecere", se referă la evenimentul eliberării poporului evreu din robia egipteană, așa cum este relatat în Vechiul Testament. În contextul iudaic, Pesah comemorează trecerea îngerului morții pe lângă casele israeliților, marcate cu sânge de miel, în timpul celei de-a zecea urgii trimise de Dumnezeu asupra Egiptului.

Ulterior, acest concept de "trecere" a fost resemnificat în teologia creștină. În acest nou cadru, "Pesah" a ajuns să simbolizeze trecerea lui Iisus Hristos de la moarte la viață prin Înviere, eveniment central al credinței creștine. Această trecere nu este doar o eliberare de sub povara păcatului și a morții, ci și o promisiune a transfigurării omului și a ridicării sale spre Împărăția Cerurilor.

Astfel, deși etimologia este comună, semnificația teologică a evoluat de la eliberarea fizică din robie la eliberarea spirituală prin jertfa și Învierea Mântuitorului.