Sf. Mare Mc. Varvara

Sfânta Mare Muceniță Varvara a trăit în secolul al III-lea sau al IV-lea, în cetatea Heliopolis (azi Baalbek, Liban), fiind fiica unui bogat dregător păgân pe nume Dioscor. Din cauza frumuseții sale, tatăl a închis-o într-un turn înalt. Acolo, contemplând natura și prin învățături creștine primite, a ajuns la credința în Hristos. L-a înfruntat pe tatăl ei, cerând trei ferestre la o baie, simbolizând Sfânta Treime. Dioscor a denunțat-o autorităților, a torturat-o personal și, în cele din urmă, a decapitat-o. Imediat după martiriul ei, un trăznet l-a lovit și l-a omorât pe tatăl ei.

Numele Varvara provine din grecescul 'Barbaros', care inițial însemna 'bâlbâit' sau 'cel cu grai neînțeles', referindu-se la străini. Ulterior, a căpătat sensul de 'străin' sau 'necredincios/păgân' în context creștin.

Pe 4 decembrie, creștinii o sărbătoresc pe Sfânta Varvara, zi de onomastică pentru numele derivate. În tradiția populară românească, această zi marchează începutul „Zilelor Bubatului”, iar femeile respectau anumite interdicții de muncă și preparau turte pentru a proteja copiii de boli.

Sfânta Varvara este reprezentată ca o tânără nobilă, adesea purtând o sabie (simbol al martiriului) și un turn cu trei ferestre (simbolizând închisoarea și Sfânta Treime). Uneori, ține în mână o ramură de palmier sau un potir.

Troparul Sfintei Mari Mucenițe Varvara, glasul al 4-lea, este: „Pe Sfânta Varvara să o cinstim, că a sfărâmat cursele vrăjmașului și ca o vrăbioară s-a izbăvit din ele, cu ajutorul armei crucii, preacinstita.”