Știați că în cadrul Sfintei Liturghii, momentul prefacerii pâinii și vinului în Trupul și Sângele lui Hristos se numește „Epicleză” (invocarea Duhului Sfânt)?

În cadrul Sfintei Liturghii, momentul central al transformării euharistice, prin care pâinea și vinul devin Trupul și Sângele lui Hristos, este denumit Epicleză. Acest termen, de origine greacă (ἐπίκλησις, epíklēsis), înseamnă literal „invocare” sau „chemare”. În teologia ortodoxă, Epicleza reprezintă rugăciunea prin care Biserica, la îndemnul preotului, invocă pe Duhul Sfânt pentru a sfinți darurile euharistice și pentru a le preface în Trupul și Sângele Mântuitorului Iisus Hristos. Această rugăciune este considerată esențială pentru realitatea prezenței lui Hristos în Euharistie.

Istoric, formularea exactă a Epiclezei a variat în diferitele tradiții liturgice ale creștinătății timpurii. Cu toate acestea, credința în prezența reală a lui Hristos în Sfintele Daruri, realizată prin lucrarea Duhului Sfânt, a fost constantă. În Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, cea mai răspândită în Biserica Ortodoxă, Epicleza este rostită după anafora (rugăciunea de mulțumire și sfințire) și cuvintele de instituire. Preotul, ridicând mâinile spre daruri, rostește: „Încă aducem Ție, Stăpâne, rugăciunea noastră, și Te chemăm pe Tine, Dumnezeule, și Te rugăm, trimite Duhul Tău cel Sfânt peste noi și peste aceste daruri ce stau înaintea Ta...”. Această invocare subliniază rolul activ al Duhului Sfânt în actul divin al transformării, nu doar ca o simplă binecuvântare, ci ca o prezență transformatoare.