Sf. Mc. Laurențiu arhidiaconul
Sinteză
Sfântul Laurențiu (225-258), arhidiacon al Romei, a fost martirizat sub împăratul Valerian. După execuția Papei Sixt al II-lea, Laurențiu a deplâns că nu moare alături de mentorul său, iar Papa i-a prevestit că îl va urma în trei zile. Laurențiu a împărțit comorile Bisericii săracilor, iar când i s-a cerut să le predea, i-a adus pe săraci în fața tribunalului, declarându-i „comorile Bisericii”. A murit ars pe un grătar, dând dovadă de o seninătate remarcabilă.
Etimologie
Numele Laurențiu provine din latinescul 'Laurentius', care înseamnă 'din Laurentum' sau 'cel încununat cu lauri', simbolizând victoria și gloria. Legenda sa este marcată de o ironie profundă legată de martiriul său pe grătar.
Știați că?
Sfântul Laurențiu a fost ars de viu pe un grătar. Tradiția relatează că, în timpul execuției, a rostit cu seninătate către călăi: 'Sunt făcut pe partea aceasta! Întoarceți-mă pe partea cealaltă și mâncați!'
Iconografie
Este reprezentat ca un diacon tânăr, având ca atribut principal grătarul, simbol al martiriului său. Adesea, este înfățișat cu o palmă de martir și o expresie de seninătate, fiind una dintre cele mai cunoscute figuri de martiri din Roma.
Tropar parafrazat
Diaconul care a numit pe săraci 'comori ale Bisericii' ne învață că adevărata bogăție a Bisericii nu constă în aur, ci în oamenii pe care îi slujește și îi ajută.