Sf. Mc. Fotie și Anichit

Fotie și Anichit au fost doi sfinți mucenici din Nicomidia, care au pătimit în timpul persecuției împăratului Dioclețian (secolul III-IV). Anichit era un demnitar sau căpitan în armata imperială, iar Fotie era nepotul său. Amândoi au mărturisit cu curaj credința creștină și, după numeroase chinuri, au fost aruncați într-un cuptor de foc. Prin minune divină, trupurile lor nu au fost mistuite de flăcări, iar ei și-au dat sufletele în mâinile lui Dumnezeu.

Fotie din greacă 'Photios' = cel plin de lumină. Anichit din greacă 'Aneketos' = cel nebiruit. Lumina și nebiruitorul — doi tineri cu un destin de foc.

Sfântul Anichit este invocat în rugăciunile de la Taina Sfântului Maslu și la slujba Sfințirii Apei.

Doi tineri în flăcări — iconografia martirajului prin ardere, cu chipuri luminate de o pace suprafirească.

Cei care, deși aruncați în foc, au rămas nevătămați, ne arată că puterea credinței este mai presus de orice chin omenesc, dobândind cununile nestricăciunii.