Pilda pietrei de râu și a sculpturii – Despre valoarea dăltuirii

În atelierul unui mare sculptor, două blocuri identice de piatră albă aduse de pe munte stăteau una lângă alta. Meșterul a luat dalta și ciocanul și a început să lovească prima piatră. Însă, la primele lovituri mai tari, piatra a început să se crape și să scoată sunete aspre: „Lasă-mă în pace! Mă bătătorești, mă dori, nu suport atâta presiune și tăiere!”. Meșterul s-a oprit cu tristețe și a lăsat-o deoparte, în colțul atelierului, unde a rămas o simplă piatră brută, acoperită de praf.

S-a apropiat apoi de a doua piatră și a început să o dăltuiască. Aceasta a îndurat în tăcere fiecare lovitură dureroasă, lăsând bucățile de piatră de prisos să cadă pe jos. După luni de zile de muncă grea și presiune, sub mâna meșterului, din acea piatră simplă a apărut o statuie minunată de înger, care a fost pusă în altarul unei catedrale mari, fiind admirată de mii de oameni. Prima piatră din colț plângea acum de ciudă.