Pilda pescarului și a ancorei uitate în mâl – Ce ne blochează rugăciunea
Un pescar tânăr voia să plece în largul lacului cu barca sa la primele revărsate ale zorilor. A pornit motorul, a început să vâslească cu toată forța din umeri, dar barca nu se mișca nici măcar un centimetru de la mal, deși apa era adâncă și curată. Transpirat și enervat, a început să blesteme barca, crezând că s-a stricat ceva la structura ei.
Un bătrân pescar care privea de pe dig i-a strigat zâmbind: „Flăcăule, degeaba tragi de vâsle! Uită-te în spatele tău: ai uitat să ridici ancora din fier pe care ai aruncat-o aseară în mâlul gros de pe fundul apei. Până nu tragi lanțul în sus, barca ta va sta pe loc, indiferent cât de mult te ostenști”.
În viața duhovnicească, mulți creștini se plâng: „Părinte, degeaba mă rog, degeaba vin la biserică, simt că nu progresez deloc, sunt tot nervos și gol pe dinăuntru”. Tată, uită-te în spatele tău! Ai o „ancoră” aruncată în mâlul unui păcat cu care te-ai obișnuit și de care nu vrei să te lași: o bârfă zilnică la gard, o minciună la muncă, o dușmănie veche cu un frate sau o patimă ascunsă. Până nu mergi la spovedanie ca să rupi lanțul acelui păcat, sufletul tău va rămâne blocat la mal. Ridică ancora!
Doamne, arată-mi păcatul ascuns care îmi blochează sufletul și dă-mi puterea să-l tai definitiv prin spovedanie!
Conținut generat cu asistență AI.
Comentarii
0Se încarcă...