„De ce este viața nedreaptă?” – Pilda celor trei călători
Un tânăr călugăr s-a plâns duhovnicului său că vede prea multă nedreptate în lume și că se clatină în credință. Bătrânul nu l-a certat, ci l-a trimis să stea ascuns trei zile într-un copac, lângă o fântână de la drumul mare, și doar să privească în tăcere ce se întâmplă.
În prima zi, a venit un soldat bogat, a băut apă și a plecat, dar a uitat pe iarbă o pungă plină cu galbeni. Curând, a venit un om sărac, a găsit punga, s-a bucurat nespus și a luat-o, mergând la casa lui. În a treia zi, un bătrân orb și neajutorat s-a așezat să se odihnească lângă fântână. Soldatul s-a întors căutându-și banii și, văzându-l doar pe bătrân, l-a acuzat de furt. Orbul jura că nu știe nimic, dar soldatul, înfuriat, l-a bătut până l-a lăsat fără suflare.
Călugărul a alergat la duhovnic revoltat: „Părinte, de ce a îngăduit Dumnezeu asta? Cel sărac a luat banii, soldatul a bătut, iar orbul nevinovat a plătit cu viața!”. Bătrânul i-a răspuns: „Omul sărac avea copii care mureau de foame, iar acei galbeni i-au salvat. Soldatul furase acei bani chiar de la tatăl omului sărac. Iar bătrânul orb, în tinerețea lui, comisese o crimă ascunsă; prin această suferință nedreaptă în aparență, el și-a spălat vechiul păcat și Dumnezeu i-a primit sufletul curat în Rai. Judecățile lui Dumnezeu sunt un adânc mare, tată. Ceea ce ție ți se pare nedreptate este, de fapt, o balanță sfântă”.
Conținut generat cu asistență AI.
Comentarii
0Se încarcă...