Pilda grădinarului și a omizilor ascunse – Despre păcatele cu care ne obișnuim
Un gospodar se mândrea cu un măr uriaș din fața casei, care primăvara se umplea de flori albe și părea cel mai sănătos din sat. Însă, când a venit vremea culesului, fructele cădeau singure, erau mici, pătate și pline de viermi. Supărat, omul i-a cerut unui grădinar bătrân să-l taie: „E un pom blestemat, nu face nimic bun!”.
Bătrânul a venit, s-a aplecat la rădăcină, a rupt o bucată de scoarță bătrână și i-a arătat țăranului sute de omizi mici și negre care își făcuseră cuib adânc în trunchi: „Vezi, tată? Pomul nu e blestemat. Dar tu l-ai lăsat necurățat pe la tulpina de ani de zile. Ai privit doar frunzele de sus și florile, dar ai lăsat mizeria să mănânce seva din interior”.
În viața de zi cu zi, acest măr este omul care pare credincios la exterior: vine duminica la biserică, dă pomelnice și vorbește frumos (florile), dar în interiorul lui își hrănește de ani de zile „omizile” unor păcate de care nu vrea să se lase: o invidie ascunsă pe o rudă care are mai mult, o patimă trupească nespovedită sau obiceiul de a minți la cântar sau la bani. Dacă nu cureți trunchiul sufletului tău prin spovedanie sinceră și lacrimi de căință, toate faptele tale bune exterioare se vor strica la prima încercare. Curăță-ți pomul vieții astăzi!
Doamne, luminează conștiința mea să văd toate păcatele mele cele ascunse și mă curățește prin spovedanie!
Conținut generat cu asistență AI.
Comentarii
0Se încarcă...