Femeia cu bârfa și perna de fulgi – Despre puterea distructivă a vorbelor

Într-un sat trăia o femeie care avea un obicei foarte urât: îi plăcea să asculte toate secretele oamenilor, să le înflorească și să împrăștie bârfe și zvonuri mincinoase pe la toate porțile. La un moment dat, mustrată de conștiință, a mers la biserică să se spovedească la un preot bătrân. I-a mărturisit plângând că a vorbit de rău multă lume și că îi pare rău. Preotul a privit-o cu multă compasiune și i-a spus: „Tată, ca să înțelegi ce ai făcut, mergi acasă, ia o pernă mare plină cu fulgi, urcă-te în vârful turnului bisericii, rupe perna și aruncă toți fulgii în vânt”. Femeia, mirată, a mers și a făcut exact așa. S-a întors la preot și a zis: „Părinte, am făcut ce mi-ai cerut, vântul a luat toți fulgii”. Atunci bătrânul i-a spus grav: „Acum, mergi prin tot satul și adună înapoi în pernă toți fulgii, fără să lipsească nici măcar unul singur”. Femeia s-a speriat: „Părinte, dar este absolut imposibil! Vântul puternic i-a împrăștiat prin curți, prin grădini, prin pădure, nu-i mai pot strânge niciodată!”.