Pilda bunicului și a ochelarilor murdari – Despre cum îi vedem pe ceilalți

Un tânăr s-a plâns bunicului său că oamenii din sat au devenit extrem de răi, invidioși și bârfitori: „Bunicule, oriunde mă duc, văd doar fățărnicie. Vecinii se uită urât, rudele ne judecă, iar prietenii sunt falși. Lumea asta e plină de noroi!”. Bătrânul a zâmbit înțelept, și-a scos ochelarii de citit de la ochi și i-a întins nepotului.

„Pune-ți acești ochelari, tată, și privește spre curte”, i-a spus bătrânul. Tânărul i-a pus, dar s-a strâmbat imediat: „Bunicule, nu văd nimic clar! Totul e încețoșat, plin de pete maronii și dâre de mizerie”. Bătrânul a luat înapoi ochelarii, a scos o batistă curată din bumbac, a suflat peste sticle și le-a șters cu mare atenție, până când au devenit curate ca lacrima. I-a pus din nou nepotului la ochi: „Acum cum e?”. „O, acum se vede minunat, bunicule! Florile sunt vii, iar cerul e senin”. Bătrânul i-a șoptit: „Vezi, taică? Oamenii din sat sunt aceiași. Dar când privirea ta e murdară de praful propriei tale judecăți, ți se pare că toți ceilalți sunt plini de noroi”.