Pilda fierului vechi și a lamei de plug – Despre rostul dăltuirii prin muncă
O bucată mare de fier brut, plină de colțuri strâmbe, stătea aruncată într-un colț de curte și se plângea unei lame de plug strălucitoare, care tocmai se întorcea de la ogor: „De ce te lași tu condusă de țăran în fiecare zi? Te bagă adânc în pământul negru, te lovește de pietre și te freacă de țărână până când te încingi de durere. Uită-te la mine, stau la umbră, în confort, și nimeni nu mă deranjează”.
Lama plugului a zâmbit blând și i-a răspuns: „Este adevărat, munca mea cere jertfă și frecare. Dar tocmai prin această frecare cu pământul eu rămân lucioasă, ascuțită, curată și folositoare pentru a pregăti pâinea neamului. Tu stai la umbră și în confort, dar uită-te pe umerii tăi: rugina groasă te mănâncă în fiecare zi pe dinăuntru și, în scurt timp, te vei transforma într-un praf inutil, bun de aruncat la groapa de gunoi”.
În viața de zi cu zi, mulți fug de efort, de jertfă și de datoriile unei vieți creștine cinstite, crezând că își protejează liniștea și confortul trupesc. Însă, sufletul lăsat în lene și fără nicio activitate duhovnicească (fără post, fără biserică, fără milostenie) „ruginește” rapid prin gânduri de depresie, anxietate și pofte urâte. Greutățile vieții și munca făcută cu rugăciune nu te distrug, ci îți curăță sufletul și te mențin strălucitor pentru Cer!
Doamne, curăță sufletul meu de rugina lenei și ajută-mă să primesc cu bucurie truda cea folositoare pentru mântuire!
Conținut generat cu asistență AI.
Comentarii
0Se încarcă...