Bătrânul din tren și biletul pierdut – Despre răbdare și purtarea de grijă a lui Dumnezeu

Într-un tren aglomerat și plin de zgomot, un bătrânel simplu își căuta cu disperare biletul prin toate buzunarele. Transpirase de emoție, îi tremurau mâinile bătrâne și scăpa lucrurile pe jos. Controlorul, un om dur și nerăbdător, s-a oprit în dreptul lui și a început să-l vizeze cu asprime, strigând ca să audă tot vagonul: „Hai, tataie, mișcă-te! Ori scoți biletul acuș, ori te dau jos ca pe un câine la prima stație!”. Oamenii din jur priveau cu totală nepăsare, iar unii chiar zâmbeau ironic de necazul bătrânului.

Un tânăr văzând lacrimile din ochii bătrânului și umilința la care era supus, s-a ridicat fără să spună un cuvânt. A mers la controlor, a scos portofelul, a plătit pe loc valoarea unui bilet nou și i l-a întins bătrânelului cu respect. Controlorul a luat banii și a plecat. Bătrânul s-a așezat pe scaun, a oftat adânc ușurat, s-a uitat la tânăr și i-a spus blând: „Dumnezeu să-ți dea sănătate, maică... Biletul cel vechi îl aveam în buzunar, dar mi-a fost drag să văd dacă mai există oameni cu suflet în trenul ăsta”. Și i-a arătat biletul pe care îl ținea ascuns în palmă.