Pilda fântânii adâncite și a ploii de vară – Despre cum ne pregătim sufletul pentru har
Un gospodar de la munte se plângea vecinului său că fântâna lui secase la mijlocul verii, deși fusese o perioadă plină de ploi scurte: „Nu înțeleg... A plouat de câteva ori săptămâna asta, dar când cobor găleata, dau doar de mâl uscat. Cred că pământul meu este blestemat”. Vecinul, un bătrân înțelept, a mers la marginea fântânii, s-a aplecat și s-a uitat în adânc.
„Tată”, i-a spus bătrânul, „fântâna ta e plină de frunze putrede, crengi căzute și bolovani pe care nu i-ai scos de ani de zile. Ploaia a căzut, dar apa nu a avut cum să pătrundă în venele pământului din cauza mizeriei, ci s-a scurs pe margini. Până nu cobori cu lopata să cureți fundul fântânii și să o sapi mai adânc, vei rămâne însetat, chiar dacă ar ploua în fiecare zi”.
În viața duhovnicească, „ploaia” este harul lui Dumnezeu care se revarsă la fiecare Sfântă Liturghie, prin predici sau prin citirea cărților sfinte. Mulți creștini se plâng: „Mă rog, merg la biserică, dar simt sufletul gol, nu am nicio bucurie”. Întoarce-te spre interior! Fântâna inimii tale este blocată de „bolovanii” unor dușmănii vechi, de „frunzele” bârfei zilnice și de noroiul păcatelor nespovedite. Mergi la spovedanie, curăță adâncul prin lacrimi de pocăință și abia atunci apa vie a harului va umple sufletul tău de pace!
Conținut generat cu asistență AI.
Comentarii
0Se încarcă...