Pilda diamantului din noroi și a sticlei poleite – Despre valoarea pe care o caută Cerul
Un negustor viclean vindea într-o piață mare bucăți de sticlă colorată, frumos șlefuite, așezate în cutii de catifea și poleite pe margini cu poleială strălucitoare. Oamenii se înghesuiau să le cumpere cu bani mulți, crezând că sunt nestemate. Într-un colț al pieței, aruncat în noroiul de pe jos, se afla un diamant brut, plin de praf și funingine, pe care trecătorii îl călcau în picioare fără să-l bage în seamă.
Un bijutier înțelept a trecut pe acolo, a văzut piatra din noroi, a ridicat-o cu respect, a spălat-o la izvor și diamantul a început să lumineze întreaga uliță cu o strălucire de foc. S-a întors spre mulțime și a spus: „Sticla voastră poleită va crăpa la prima lovitură și nu valorează nimic, dar piatra aceasta din noroi are o valoare care nu se va șterge niciodată”.
În lumea de astăzi, sunt mulți oameni ca sticla poleită: au haine scump etichetate, mașini luxoase, mii de aprecieri pe internet și par modele perfecte de succes, dar sufletul lor este gol, rigid și plin de venin. Pe de altă parte, sunt creștini smeriți, modești, poate săraci sau bolnavi (ca diamantul din noroi), pe care lumea îi desconsideră, dar care au inima plină de milă, iartă totul și au o credință de stâncă. Dumnezeu nu se uită la poleială, ci caută diamantul din adânc! Prețuiește interiorul, nu masca!
Doamne, ajută-mă să nu mă las înșelat de aparențele lumii acesteia și curăță sufletul meu ca să fie curat în fața Ta!
Conținut generat cu asistență AI.
Comentarii
0Se încarcă...