Cei doi saci ai omului – Despre cum ne vedem greșelile
O veche pildă din bătrâni spune că fiecare om se naște pe acest pământ purtând pe umeri doi saci nevăzuți. Un sac atârnă în față, pe piept, chiar sub bărbie, iar celălalt sac atârnă în spate, ascuns după umeri. În sacul din față, omul pune cu mare grijă toate greșelile, defectele și păcatele aproapelui său: bârfa vecinei, mândria șefului, greșelile soției sau lenea colegului. Acest sac este mereu deschis, larg și extrem de ușor de privit la fiecare pas.
În sacul din spate, cel pe care nu-l vede niciodată, omul își aruncă propriile greșeli, mândria lui, vorbele grele aruncate la nervi și momentele în care a rănit pe cineva. De aceea, în viață ne este atât de ușor să vedem și să criticăm cele mai mici scăderi ale celor din jur, dar rămânem complet orbi în fața propriilor noastre păcate uriașe.
Mântuitorul Iisus Hristos ne strigă cu blândețe din Evanghelie: „Scoate întâi bârna din ochiul tău și atunci vei vedea să scoți paiul din ochiul fratelui tău”. Cât timp ne petrecem viața scormonind în sacul din față, sufletul nostru rămâne gol de har și plin de venin. Să întoarcem astăzi privirea spre sacul din spate, să începem curățenia din propria casă și să avem milă de neputințele celorlalți.
Doamne, dă-mi darul de a-mi vedea propriile păcate și de a nu judeca pe fratele meu!
Conținut generat cu asistență AI.
Comentarii
0Se încarcă...