Pilda diamantului din fântână și a pietrelor aruncate – Despre paza inimii
Un rege înțelept și-a scăpat inelul cu cel mai de preț diamant într-o fântână adâncă din curtea palatului, care era plină de noroi și apă stătută. Supărat, a promis o pungă plină de galbeni celui care va scoate bijuteria. Mulți tineri au coborât rapid, au început să scormonească violent prin noroi cu picioarele, dar din cauza agitației lor, apa se tulbura și mai tare, iar diamantul devenea imposibil de găsit. Toți ieșeau murdari.
La un moment dat, un bătrân sihastru a cerut să fie coborât în fântână. Nu a început să scormonească violent, ci s-a așezat pe o piatră în apă și a stat acolo în tăcere deplină timp de o oră, fără să facă nicio mișcare. Apa s-a liniștit complet, mizeria s-a depus la fund, iar razele soarelui au făcut ca diamantul să strălucească în adâncul curat. Bătrânul l-a ridicat cu ușurință în palme.
Vezi, om drag? Diamantul este pacea sufletului tău, iar fântâna tulbure este viața ta asaltată de probleme și jigniri. Când vine un necaz peste tine (o boală, o nedreptate în familie), reacția ta firească este panica, strigătele, revolta și mânia, dar prin asta nu faci decât să tulburi și mai tare „apa” minții tale, pierzând credința. Fă ca bătrânul înțelept: oprește-te! Taci, roagă-te în liniște, smerește-te în fața voii lui Dumnezeu și așteaptă ca furtuna să treacă. În liniștea credinței, soluția va străluci de la sine.
Doamne, dă-mi darul tăcerii și al liniștii sufletești atunci când vin valurile grele peste viața mea!
Conținut generat cu asistență AI.
Comentarii
0Se încarcă...