Liniștește-ți sufletul, Dumnezeu știe prin ce treci

Se lasă seara peste lume, zgomotul străzilor se potolește și, odată cu liniștea din jur, vin adesea în mintea noastră gândurile care ne apasă cel mai greu. Ne gândim la ziua ce tocmai s-a scurs, la lipsurile care nu ne mai dau pace, la neînțelegerile nespuse cu cei dragi din casă sau la boala care ne dă târcoale și ne sperie. Te uiți în oglindă sau stai pe marginea patului, te simți singur și ai impresia că nimeni de pe pământul ăsta nu îți înțelege cu adevărat durerea sau strigătul.

Dar nu uita un lucru mare, creștine: chiar și atunci când nu mai găsești cuvinte să te rogi, când ești prea obosit ca să mai citești un paraclis și simți doar o greutate uriașă în piept, Dumnezeu îți vede suspinul tăcut. El nu caută de la noi rugăciuni pompoase, lungi și citite cu mândrie, ci caută inimi sincere, zdrobite de încercări. Maica Domnului ne acoperă pe toți în această noapte cu Sfântul ei Acoperământ și ne îndeamnă de la icoană să nu deznădăjduim, pentru că o mamă nu își lasă niciodată pruncul la greu.