Pilda copacului dezrădăcinat și a ierbii simple – Despre legătura cu Biserica

În urma unui uragan puternic, un stejar falnic, care avea coroana uriașă și frunze mândre, a fost smuls complet din pământ și trântit de o stâncă, având rădăcinile uscate și rupte expuse la soare. Lângă el, un fir simplu de iarbă verde, deși fusese culcat la pământ de ploaie, a rămas bine prins în țărână și a început să-și ridice din nou vârful spre cer.

Stejarul prăbușit s-a plâns cu amărăciune: „Cum se poate? Eu eram atât de mare, aveam crengi groase, toată lumea se adăpostea la umbra mea, iar furtuna m-a distrus. Tu ești o simplă iarbă pe care o calcă vitele în picioare și ai supraviețuit!”. Iarba i-a răspuns blând: „O, stejarule mândru, tu ai crescut foarte mare în sus, dar ai uitat să-ți trimiți rădăcinile adânc în pământ; ai stat doar pe stâncă, bazat pe tăria trunchiului tău. Eu sunt mică, dar stau lipită de pământul hrănitor și toată puterea mea vine din adânc, nu din înălțime”.