Pilda celor trei poduri peste prăpastie – Despre cum ne alegem calea
Un grup de pelerini trebuia să treacă peste o prăpastie adâncă și înfricoșătoare pentru a ajunge la o mare mănăstire de pe stâncă. În fața lor se aflau trei poduri. Primul pod era din aur masiv, strălucitor și decorat cu pietre scumpe, dar nu avea nicio balustradă de sprijin și era extrem de alunecos. Al doilea pod era din frânghii vechi, legat la repezeală și se clătina la fiecare adiere de vânt, părând gata să se道 rupă.
Al treilea pod era simplu, construit din grinzi groase de stejar, bine ancorat în piatră și avea balustrade înalte din fier pe ambele părți, oferind siguranță la fiecare pas. Un bătrân preot care îi însoțea le-a spus: „Aceste trei poduri reprezintă căile prin care oamenii încearcă să treacă peste prăpastia acestei vieți pentru a ajunge în Împărăția lui Dumnezeu”.
„Primul pod, cel de aur, este calea bogăției și a mândriei: strălucește frumos, dar din cauza lipsei de smerenie (balustrada), omul alunecă și cade în iad la prima ispită. Al doilea pod este calea credinței de moment, neserioase, a celor care se roagă doar la necaz: se clatină repede și nu rezistă la furtună. Al treilea pod este calea Sfintei Biserici: simplă, sigură, cu balustrada Sfintele Taine (Spovedania și Împărtășania). Mergi pe acest pod de stejar și vei ajunge cu siguranță la destinație, ocrotit de Dumnezeu”.
Doamne, călăuzește pașii mei pe calea cea sigură a Sfintei Tale Biserici și mă ferește de prăbușire!
Conținut generat cu asistență AI.
Comentarii
0Se încarcă...