Cele două lămpi din noapte – Despre lumina credinței și faptele bune

Un călător mândru mergea noaptea printr-o pădure deasă și întunecoasă, purtând în mână o lampă foarte frumoasă, din sticlă scumpă și decorată cu fir de argint, dar care nu avea deloc ulei în ea, fiind complet stinsă și rece. Din sens opus, pe potecă, a venit un localnic simplu de la țară, care ținea în mână o lampă veche, ciobită, afumată și urâtă, dar în interiorul căreia ardea o flacără puternică, luminând tot drumul din jur și alungând umbrele.

Călătorul bogat s-a oprit și i-a spus cu dispreț: „Uită-te ce lampă fină și de mare preț am eu, adusă de la oraș! A ta este doar un ciob murdar, bun de aruncat la gunoi”. Localnicul a zâmbit și i-a răspuns blând: „Lampa dumneavoastră este foarte frumoasă, domnule, dar în întunericul acestei păduri pline de lupi și prăpăstii, te vei rătăci și vei pieri din cauza ei, pentru că nu luminează deloc. Lampa mea este urâtă și simplă, dar mă duce în siguranță acasă pentru că poartă focul în ea”.