Știați că Sfinții Constantin și Elena poartă în calendarul ortodox titlul teologic de „Întocmai cu Apostolii” (Isapostoloi), deși nu L-au cunoscut direct pe Hristos în trup și au trăit la trei secole după aceștia?

În teologia ortodoxă, acest titlu nu este doar o formulă de curtoazie, ci o recunoaștere a impactului misionar echivalent cu cel al celor 12 Apostoli. Din punct de vedere istoric, până la urcarea pe tron a lui Constantin, creștinismul era o religie ilegală (religio illicita), iar creștinii au suferit valuri succesive de persecuții violente, culminând cu cea a lui Dioclețian.

Prin Edictul de la Milan din anul 313, co-semnat de Constantin și Licinius, s-a acordat deplină libertate de cult creștinismului și s-au restituit proprietățile confiscate bisericilor. Mai mult, Sfântul Constantin a fost cel care a convocat și a finanțat Primul Sinod Ecumenic de la Niceea (anul 325), unde s-a alcătuit prima parte a Crezului și s-a condamnat erezia lui Arie, salvând unitatea dogmatică a Bisericii. Din aceste motive, rolul lor politic și providențial a fost asimilat unei lucrări apostolice la scară imperială.