Știați că Mănăstirea Putna este supranumită „Ierusalimul Neamului Românesc”, fiind prima și cea mai importantă ctitorie a Sfântului Voievod Ștefan cel Mare?

Mănăstirea Putna, ctitorie a Sfântului Voievod Ștefan cel Mare, este recunoscută ca un important centru spiritual și cultural, primind supranumele de „Ierusalimul Neamului Românesc”. Această denumire subliniază rolul său central în istoria și identitatea românească, similar cu importanța Ierusalimului pentru iudaism și creștinism.

Construcția mănăstirii a început în anul 1466, la scurt timp după urcarea pe tron a lui Ștefan cel Mare, și a fost finalizată în 1481. Alegerea locului nu a fost întâmplătoare; se spune că voievodul a fost ghidat de un bursuc în timp ce vâna, iar acolo a decis să ridice lăcașul de cult. Mănăstirea Putna a fost concepută ca un complex monahal fortificat, specific epocii, având rol defensiv pe lângă cel spiritual. Elementele arhitecturale reflectă stilul moldovenesc al secolului al XV-lea, combinând influențe bizantine cu elemente locale. Biserica mare, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, este o construcție impunătoare, cu o turlă masivă deasupra naosului, susținută de patru stâlpi. Zidurile groase și turnurile de apărare, deși parțial refăcute de-a lungul timpului, amintesc de rolul strategic al mănăstirii în apărarea țării.

În incinta mănăstirii se află și necropola domnească, unde odihnește Sfântul Voievod Ștefan cel Mare, alături de alți membri ai familiei sale. Acest aspect a consolidat statutul Putnei ca loc de pelerinaj și de comemorare a eroilor neamului. De-a lungul secolelor, mănăstirea a fost un centru de cultură, adăpostind o bogată colecție de manuscrise și obiecte de artă bisericească, contribuind la păstrarea și transmiterea patrimoniului spiritual românesc.