Știați că Icoana „Maica Domnului cu trei mâini” (Triherusa) a Sfântului Ioan Damascen are o mână de argint aplicată ca amintire a minunii vindecării mâinii tăiate a sfântului?

Icoana „Maica Domnului cu trei mâini”, cunoscută sub numele de „Triherusa”, este un obiect de o profundă semnificație istorică și teologică în tradiția ortodoxă, legată intrinsec de viața Sfântului Ioan Damaschinul. Această icoană nu este doar o reprezentare artistică, ci și un mărturie a intervenției divine, conform tradiției.

Originea sa este atribuită Sfântului Ioan Damaschinul (cca. 675 – 4 decembrie 749), un teolog și monah sirian, considerat unul dintre cei mai importanți Părinți ai Bisericii. În timpul disputelor iconoclaste, Sfântul Ioan a apărat cu vehemență venerarea icoanelor. Se povestește că, din cauza scrierilor sale în apărarea icoanelor, califul din Damasc, influențat de împăratul bizantin Leon al III-lea Isaurul, i-ar fi tăiat mâna dreaptă.

Tradiția iconografică și hagiografică afirmă că Sfântul Ioan s-ar fi rugat cu fervoare în fața unei icoane a Maicii Domnului, implorând vindecarea. În urma rugăciunii sale, mâna tăiată i-ar fi fost redată, miraculos. Ca mulțumire și ca amintire a acestui eveniment, Sfântul Ioan ar fi adăugat o a treia mână, confecționată din argint, la icoana pe care o venera. Această mână suplimentară, aplicată pe icoană, a dat naștere numelui „Triherusa” (din grecescul τρι- „trei” și χείρ „mână”).

Deși detaliile exacte ale momentului istoric al creării icoanei și al aplicării mâinii de argint sunt în mare parte bazate pe tradiție și relatări hagiografice, icoana „Maica Domnului cu trei mâini” a devenit un simbol al milei și al vindecării. Arhitectura specifică a icoanei, în sensul compoziției sale iconografice, respectă canoanele bizantine, cu Maica Domnului prezentată în ipostaza de „Oranta” (cea care se roagă) sau „Hodighitria” (cea care arată Calea), dar cu adăugarea distinctivă a celei de-a treia mâini. Această particularitate o diferențiază de alte reprezentări ale Maicii Domnului și îi conferă o identitate unică în tezaurul iconografic creștin-ortodox.