Știați că Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim este administrată de șase confesiuni creștine diferite, iar cheile porții principale sunt deținute de o familie de musulmani de peste 800 de ani pentru a menține pacea?

Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, un loc de o importanță capitală pentru creștinism, este un exemplu remarcabil de coexistență confesională, fiind administrată de șase denominațiuni creștine majore: Biserica Ortodoxă Greacă, Biserica Romano-Catolică, Biserica Apostolică Armeană, Biserica Ortodoxă Siriană, Biserica Ortodoxă Coptă și Biserica Evanghelică Luterană din Ierusalim. Această complexitate administrativă, consolidată prin statutul quo istoric, reflectă diversitatea istorică a comunităților creștine care au revendicat și au îngrijit acest loc sacru de-a lungul secolelor.

Un aspect fascinant al administrării Bisericii Sfântului Mormânt este custodia cheilor porții principale, un rol deținut de peste 800 de ani de către două familii musulmane din Ierusalim: familia Joudeh Al-Husseini și familia Nuseibeh. Această tradiție, începută în perioada sultanului Saladin în secolul al XII-lea, a fost instituită ca o măsură de menținere a păcii și a ordinii între diferitele comunități creștine, dar și pentru a preveni conflictele cu populația locală. Familiile Joudeh și Nuseibeh au roluri distincte: familia Joudeh deține cheile, în timp ce familia Nuseibeh are responsabilitatea deschiderii și închiderii porții zilnic, un ritual care se desfășoară sub privirile pelerinilor și ale localnicilor. Această aranjare unică subliniază rolul Ierusalimului ca un centru spiritual unde coexistența interreligioasă a fost, de-a lungul istoriei, o necesitate practică și un principiu de guvernare. Biserica însăși, construită inițial de împăratul Constantin cel Mare în secolul al IV-lea peste locul unde se crede că a fost îngropat și a înviat Iisus Hristos, a suferit numeroase distrugeri și reconstrucții, cea mai mare parte a structurii actuale datând din perioada cruciadelor, în special din secolul al XII-lea.