Știați că Biblia Ortodoxă conține mai multe cărți în Vechiul Testament (cum ar fi Macabeii sau Cartea lui Tobit) decât Biblia Protestantă?

Biblia Ortodoxă, în canonul său pentru Vechiul Testament, include un număr mai mare de cărți comparativ cu canonul protestant. Această diferență se datorează în principal includerii unor cărți considerate deuterocanonice de către Biserica Ortodoxă și catolică, dar apocrife de către protestanți. Printre acestea se numără Cărțile Macabeilor (prima și a doua), Cartea lui Tobit, Cartea lui Iudita, Cartea Înțelepciunii lui Solomon, Cartea Înțelepciunii lui Iisus, fiul lui Sirah (Ecclesiasticul), Baruh și fragmente din Cartea lui Daniel (Rugăciunea lui Azaria și Cântecul celor trei tineri, Susanna și Bel și Dragonul).

Canonul Vechiului Testament al Bibliei Ortodoxe se aliniază în mare măsură cu Septuaginta, traducerea greacă a Scripturilor ebraice realizată între secolele III și II î.Hr. Această versiune a fost utilizată de primii creștini, inclusiv de apostoli, și a influențat formarea canonului Noului Testament. Cărțile deuterocanonice au fost recunoscute ca parte a Scripturii de către Sinoadele de la Ierusalim (1672) și de către alte sinoade locale ortodoxe.

Pe de altă parte, canonul protestant, stabilit în timpul Reformei Protestante în secolul al XVI-lea, a urmat în mare măsură canonul ebraic al Vechiului Testament, care nu include aceste cărți. Martin Luther, deși le-a inclus în prima sa traducere a Bibliei în germană, le-a plasat într-o secțiune separată, numită "Apocrife", sugerând că nu au aceeași autoritate scripturistică ca și celelalte cărți. Această distincție a fost ulterior consolidată în majoritatea edițiilor protestante ale Bibliei.