Pilda monedei vechi din noroi – Despre valoarea pe care o vede Dumnezeu
Un colecționar de antichități mergea pe ulița unui sat părăsit și a văzut în noroiul de pe jos o bucată rotundă de metal, neagră, plină de pământ uscat și zgâriată de roțile căruțelor care trecuseră peste ea. Trecătorii o priveau ca pe un deșeu inutil. Bătrânul s-a aplecat, a ridicat-o cu mult respect, a șters-o la piept și a dus-o acasă.
Acolo, cu multă răbdare, a pus-o într-un vas cu soluție specială și a curățat-o strop cu strop. Spre uimirea ucenicului său, de sub mizerie a apărut o monedă din aur curat, din vremea sfinților împărați, care purta pe ea chipul regelui și valora o adevărată avere. Ucenicul a spus: „Părinte, eu aș fi călcat-o în picioare...”. Bătrânul i-a șoptit: „Tu ai văzut doar noroiul de la suprafață, dar eu am cunoscut greutatea metalului”.
Această monedă veche ești tu, creștine, când cazi în păcate grele, când viața te lovește, iar lumea te judecă, te pune la stâlpul infamiei și te consideră un om pierdut. Diavolul îți șoptește în întuneric că Dumnezeu te-a abandonat din cauza mizeriei tale. Este cea mai mare minciună! Valoarea sufletului tău primit la Botez rămâne neschimbată în ochii Tatălui Ceresc. Tot ce trebuie să faci este să mergi la izvorul spovedaniei; prin lacrimi de căință, Hristos va spăla tot noroiul și va face ca chipul Său cel sfânt să strălucească din nou în tine. Ridică-te din praf!
Doamne, nu Te scârbi de murdăria sufletului meu, ci mă curățește prin spovedanie și mă fă din nou strălucitor pentru Rai!
Conținut generat cu asistență AI.
Comentarii
0Se încarcă...