Pilda grădinarului și a altoiului sălbatic – Despre cum ne curăță Dumnezeu sufletul
Un proprietar mândru de livadă a cumpărat un puiet de măr sălbatic, plin de crengi strâmbe și spini ascuțiți. L-a plantat în pământ bun și i-a spus grădinarului: „Fă-l să rodească mărgele dulci!”. Grădinarul a luat un cuțit ascuțit, a tăiat crengile strâmbe și a făcut o crestătură adâncă în trunchi, introducând acolo o mlădiță dintr-un măr roditor.
Puietul a plâns de durere prin rășina lui: „De ce mă tai și mă rănești, meștere? Îmi strici forma!”. Grădinarul i-a răspuns blând: „Dacă te las așa cum vrei tu, vei crește mare, dar nu vei face decât mere pădurețe, acre și amare, bune de aruncat la porci. Te ranesc acum doar ca să te altoiesc, pentru ca toată puterea rădăcinilor tale să hrănească o roadă nouă și dulce”.
În viața de zi cu zi, „altoiul” divin sunt încercările grele, bolile sau momentele în care duhovnicul ne dă un sfat mai aspru la spovedanie. Nu te mânia și nu cârti când viața te lovește exact acolo unde te doare mai tare! Dumnezeu nu vrea să te distrugă, ci vrea să taie spinii mândriei, ai lenei și ai egoismului din sufletul tău, ca să strălucești în lumina harului și să fii bun pentru Împărăția Cerurilor.
Doamne, taie spinii păcatului din sufletul meu și pune altoiul blândeții Tale celei sfinte!
Conținut generat cu asistență AI.
Comentarii
0Se încarcă...