Pilda fierului forjat și a zgurii – Despre cum ne curăță Dumnezeu prin încercări
Un tânăr ucenic îl privea pe un bătrân fierar cum lovea cu barosul o bucată de metal încins, scoasă dintr-un cuptor roșu. La fiecare lovitură puternică, din bucata de fier săreau scântei și bucăți mici, negre și fărâmicioase, care cădeau în cenușă. Ucenicul a spus: „Meștere, oprește-te! Distrugi metalul, se fărâmițează sub loviturile tale”.
Bătrânul s-a oprit o secundă, a șters sudoarea de pe frunte și i-a răspuns zâmbind: „Tată, eu nu distrug fierul, ci îl curăț. Ceea ce vezi că sare și se prăbușește pe jos nu este metalul cel bun, ci este zgura și mizeria care s-au adunat în el cât timp a stat aruncat în curte. Cu cât îl lovesc mai tare acum, când e cald, cu atât rămâne mai pur, mai flexibil și mai rezistent”.
În viața duhovnicească, noi suntem acea bucată de fier, iar „cuptorul” și „loviturile” sunt bolile, lipsurile, prigoana sau trădările pe care Dumnezeu îngăduie să le experimentăm. Când vine o încercare grea peste tine, reacția ta firească este revolta: „De ce eu, Doamne? De ce mă lovești?”. Însă Cerul nu vrea să te distrugă, ci vrea să scuture de pe sufletul tău „zgura” mândriei, a lenei, a egoismului și a atașamentului bolnăvicios de bani. Lasă-L pe Meșterul Ceresc să te dăltuiască pentru a deveni o armă de preț în lupta pentru mântuire!
Doamne, dă-mi răbdare în clipele de încercare și curățește sufletul meu de toată zgura păcatului!
Conținut generat cu asistență AI.
Comentarii
0Se încarcă...