Pilda copacului altoit și a spinului mândru – Despre puterea transformării

Într-o livadă bătrână, un spin sălbatic crescuse mare și își întinsese crengile pline de ace ascuțite peste tot, mândrindu-se în fața unui puiet mic de măr: „Uită-te la mine cât sunt de agresiv și puternic! Nimeni nu se poate atinge de mine fără să sângereze, sunt regele acestui colț de grădină. Tu ești moale, subțire și neajutorat”. Mărul cel mic a tăcut și a lăsat cuvintele grele să treacă.

Grădinarul cel bătrân a venit la venirea primăverii, a luat un cuțit bine ascuțit, a tăiat o creangă din mărul cel bun și a făcut o crestătură adâncă în trunchiul spinului sălbatic, introducănd acolo altoiul cel curat și legându-l strâns cu sfoară de cânepă. Spinul a plâns de durere, crezând că va muri. Însă, după câțiva ani, seva spinului a început să hrănească noua creangă, acele lui ascuțite au căzut singure, iar din acel tufiș sălbatic a apărut un pom minunat, plin de mere dulci și parfumate.