Pilda celor trei ucenici și a oglinzii sparte – Despre păcatul bârfei

Un duhovnic bătrân a adus în mijlocul ucenicilor săi o oglindă mare, curată și frumoasă dintr-o chilie. A luat un ciocan din fier și a lovit oglinda, spărgând-o în sute de bucăți mici care s-au împrăștiat pe podea. I-a chemat pe trei ucenici care aveau obiceiul de a-și vorbi frații de rău și le-a spus: „Luați fiecare câte un ciob de pe jos și priviți-vă în el”.

Primul ucenic a spus: „Părinte, în ciobul meu văd doar o bucățică din ochiul meu, nu-mi văd fața”. Al doilea a zis: „Eu văd doar o parte din frunte”. Al treilea a adăugat: „Ciobul meu e strâmb și mă arată deformat”. Bătrânul le-a răspuns grav: „Vedeți, tată? Oglinda întreagă era sufletul fratelui vostru. Când voi mergeți prin mănăstire sau prin sat și îl vorbiți de rău, îi spargeți imaginea în fața oamenilor”.