Pilda celor trei statui de aur – Despre darul de a ști să asculți

Un rege înțelept a primit în dar de la un sol străin trei statui identice din aur masiv, care arătau exact la fel, având aceeași mărime și greutate. Solul i-a spus regelui: „Aceste trei statui par gemene, dar au valori complet diferite în ochii mei. Cel mai înțelept om din regatul tău trebuie să descopere care este secretul lor”. Toți învățații au privit statuile, dar n-au găsit nicio diferență.

Un bătrân duhovnic, trecând pe la curte, a cerut o sârmă subțire din oțel. A luat prima statuie și a introdus sârma în urechea ei; sârma a ieșit imediat prin gura statuii. A luat a doua statuie, a pus sârma în ureche, iar sârma a ieșit prin cealaltă ureche. A luat a treia statuie, a pus sârma în ureche, iar sârma a coborât adânc, direct în interiorul pieptului, nevăzându-se nimic în afară. Bătrânul a spus: „Prima statuie este omul nesăbuit: tot ce aude pe o ureche, scoate imediat pe gură sub formă de bârfă. A doua este omul nepăsător: ce aude pe o ureche, îi亲 pe cealaltă, fără să-i pese. A treia este omul înțelept: tot ce aude valoros păstrează în inima lui, tăinuind și meditând cu smerenie”.