Pilda celor trei saci cu pietre – Despre greutatea ranchiunii

Un tânăr a mers la un duhovnic bătrân spunând că nu poate ierta o rudă care l-a înșelat la împărțirea unei moșteniri. „Părinte, când mă gândesc la ce mi-a făcut, simt că mă sufoc de ciudă!”. Bătrânul i-a spus: „Mergem la plimbare, tată, dar te rog să iei în spate acest rucsac”. Pe drum, de fiecare dată când tânărul își amintea de nedreptate și începea să se plângă, bătrânul se oprea, lua o piatră mare de pe jos și o punea în rucsacul lui.

După câțiva kilometri de mers pe munte, tânărul abia mai putea păși, fiind transpirat și gâbovit sub greutatea uriașă a pietrelor: „Părinte, nu mai pot! Îmi rupe spatele rucsacul ăsta, trebuie să-l dau jos, e prea greu!”. Bătrânul l-a privit cu multă milă și i-a răspuns: „Vezi, maică? Exact asta faci tu în fiecare zi cu sufletul tău. Fiecare gând de răzbunare, fiecare pomenire a răului și fiecare refuz de a ierta este o piatră grea pe care o adaugi în rucsacul inimii tale”.