Pilda celor trei izvoare din pădure – Despre curăția intențiilor noastre

Un drumeț însetat mergea printr-o pădure și a găsit trei izvoare care țâșneau din stâncă. S-a apropiat de primul izvor: apa lui era limpede, dar avea un gust sărat și amar, lăsându-i gura uscată. S-a apropiat de al doilea izvor: apa era dulce pe moment, dar după ce o bea, simțea o greutate mare în stomac, fiind o apă stătută.

S-a apropiat de al treilea izvor: apa era rece, curată, perfect dulce și i-a potolit setea instantaneu, dându-i putere în picioare. Un pustnic care trecea pe acolo i-a explicat: „Aceste trei izvoare sunt faptele bune pe care oamenii le fac pe pământ. Primul izvor este omul care face binele din obligație sau de frică: fapta lui e bună la suprafață, dar lasă un gust amar în suflet. Al doilea este omul care face binele ca să fie văzut de ceilalți și lăudat pe internet: fapta lui aduce o dulceață trecătoare mândriei lui, dar e grea pentru mântuire”.