„Pâinea caldă și haina ruptă” – O lecție de la un bătrân din sat

Într-o iarnă geroasă, un bătrân curăța zăpada din fața curții sale, mișcându-se încet din cauza bătrâneții. La un moment dat, pe drum trece un tânăr îmbrăcat subțire, cu hainele rupte, tremurând din toate încheieturile și strângându-și brațele la piept ca să se mai încălzească. Vecinii care priveau de la ferestrele călduroase au început imediat să șoptească și să judece: „Uite-l și pe ăsta, sigur și-a cheltuit toți banii pe prostii și pe băutură, iar acum n-are cu ce se îmbrăca. Leneșul mai mult aleargă, așa îi trebuie dacă nu-i place munca!”.

Bătrânul însă nu a spus niciun cuvânt. A lăsat lopata deoparte, a intrat repede în casă și a ieșit după un minut ținând în mâini o pâine mare, caldă, abia scoasă din cuptor, și un cojoc vechi din lână, dar gros și curat. S-a apropiat de tânărul care abia mai pășea, i le-a întins cu blândețe și i-a spus: „Ține, tată, mănâncă o bucată de pâine caldă și pune cojocul ăsta pe tine, să-ți mai țină de cald”. Tânărul a încremenit, a luat pâinea, iar când a simțit căldura cojocului pe umeri, a izbucnit în hohote de lacrimi și i-a sărutat mâna bătrânului: „Dumnezeu să vă binecuvânteze, unchiule... Mi-a ars casa astă-noapte în satul vecin și am rămas doar cu hainele astea de pe mine. Mergeam pe jos spre rude, dar simțeam că îngheț pe drum și nimeni nu a vrut să mă bage în seamă...”. Vecinii au lăsat capul în jos de rușine, realizând ce păcat mare făcuseră.