Nu lăsa lungimea rugăciunilor de seară să devină un motiv de ceartă cu lenea
Vine seara și simți că ești epuizat complet fizic după o zi de alergătură: te dor picioarele, capul îți este greu, iar ochii ți se închid singuri în fața icoanei. Te uiți la cartea de rugăciuni și vezi pagini întregi pe care ar trebui să le citești conform regulii, iar o voce de lene îți șoptește: „E prea mult, lasă de tot pe mâine, Dumnezeu te iartă”.
Tată, nu renunța complet! Dumnezeu nu este un stăpân absurd care stă cu un băt și numără rândurile citite de tine pe nerăbdare, căscând și uitându-te la ceas. El nu are nevoie de o cantitate de cuvinte spuse mecanic, ci are nevoie de un strop de calitate și sinceritate din partea inimii tale în acel moment de oboseală.
Dacă simți că nu mai poți sta în picioare, așază-te pe marginea patului, privește spre icoana Maicii Domnului și spune-I din tot sufletul: „Doamne, sunt atât de obosit în această seară, dar Îți mulțumesc că m-ai păzit azi. Îți predau Ție sufletul meu”. Acest suspin sincer, făcut prin jertfirea confortului trupesc, valorează mai mult în ochii Cerului decât zece acatiste citite pe fugă doar ca să bifezi o regulă. Nu adormi fără să vorbești cu Tatăl tău!
Doamne, primește rugăciunea mea cea scurtă și smerită din această seară ca pe o jertfă de seară și ne binecuvântează!
Conținut generat cu asistență AI.
Comentarii
0Se încarcă...