„De ce nu-mi ajuți copilul, Doamne?” – Pilda copacului ocrotit de vânt

O mamă plângea amarnic în genunchi în fața icoanei, rugându-se pentru fiul ei care trecea printr-un mare eșec la un examen important și fusese părăsit de prieteni: „Doamne, Te-am rugat atât de mult să-l ajuți, să-i netezești calea în viață, de ce îngădui să sufere atât de mult și să fie dărâmat?”. Preotul bisericii, auzind suspinele ei, a luat-o blând de mână, a dus-o în grădina din spate și i-a arătat doi puieți de brad.

Unul era plantat într-o seră caldă, închisă cu sticlă, protejat complet de frig, de ploi și de vânt, având pământ îngrășat. Celălalt brad era plantat afară, pe o stâncă golașă, în bătaia tuturor vijeliilor și a înghețului. „Vezi acești doi brazi, mamă?”, a spus preotul. „Cel din seră va crește repede și frumos, dar va avea rădăcini subțiri și slabe; la prima furtună adevărată când vom deschide sera, se va prăbuși la pământ. Cel de pe stâncă este obligat de vânturile năpraznice să-și trimită rădăcinile adânc printre pietre ca să supraviețuiască. El va deveni un uriaș al munților pe care nicio vijelie nu-l va clinti vreodată”.